Gradinile suspendate din Babilon au fost elogiate ca fiind una dintre minunile lumii antice. Ele au fost construite cu mai bine de 2500 de ani in urma de catre regele Nebucadnetar pentru Media , pentru sotia sa care tanjea dupa padurile si dealurile din tara ei natala – Media .Aceasta structura in trepte , inalta de 22 de metri , ale carei bolti arcuite erau pline de plante, continea destul sol ca sa poata hrani arbori inalti. Probabil ca regina isi potolea dorul de casa plimbandu-se prin acesta portiune terasata. Amenajarea gradinilor era o activitate importanta in fertila vale a Nilului din Egipt.
„Din Egipt provin cele mai vechi picturi din lume cu gradini , acesta fiind locul unei traditii deosebit de vechi a gradinaritului” declara The Oxford Companion to Gardens.Un plan de amenajare a unei gradini apartinand unui conducator egiptean din Teba , plan care dateaza din aproximativ 14000 i.e.n. prezinta iazuri , alei strajuite de copaci si pavilioane. Dupa gradinile regale , gradinile din Ierusalim erau cele mai bogate gradini , avand arbusti , flori si ierburi irigate cu ajutorul canalelor alimentate cu apa din iazuri si din lacuri pline de pasari de apa , pesti si nuferi. Si persii s-au remarcat de la inceput in lumea gradinilor .Atat de fascinante erau gradinile din Persia si din Egipt , incat , la intoarcerea lor in Grecia in secolul al IV-lea , armatele cuceritoare ale lui Alexandru cel mare s-au aprovizionat bine cu seminte , plante si idei.
In Atena , Aristotel si elevul sau Teofrast au strans cantitatile crescand de plante si au realizat o gradina botanica pentru a studia si clasifica plantele. Multi greci bogati , asemenea egiptenilor si persilor dinaintea lor , aveau gradini luxoase. Locuitorii oraselor romane au realizat o combinatie intre casa si gradina in spatiile inchise din oras.
Cei bogati au creat langa vilele lor de la tara niste parcuri extraordinare pentru placeri.Chiar si tiranul Nero a dorit sa aiba propria lui gradina , asa ca a evacuat fara mila sute de familiii, le-a demolat locuintele si a creat in jurul palatului sau un parc particular de peste 50 de hectare. Mai tarziu , in jurul anului 138 e.n. la vila imparatului Adrian de la Tivoli , amenajarile de peisaj in stil roman au atins apogeul. Vila avea 243 de hectare de parcuri , bazine , lacuri si fantani. Si israelitii din vechime aveau gradini si parcuri. Istoricul evreu Josephus vorbeste in scrierile sale despre incantatoarele parcuri strabatute de multe paraie care se aflau la circa 13 pana la 16 km departare de Ierusalim , intr-un loc numit Etam.
De la Gradinile arabe la cele englezesti
In secolul al VII-lea e.n. , cand armatele arabe s-au indreptat spre est si vest , ele au intalnit in calea lor gradinile persane , asa cum s-a intamplat si pe vremea lui Alexandru.
La fel ca modelul ei persan , gradina tipica araba , ce se intalnea din Spania cucerita de mauri pana in Casmir , era impartita in patru sectoare delimitate de patru rauri care porneau dintr-un bazin sau o fantana aflata in centru , ceea ce amintea de cele patru rauri din gradina Eden. In nordul Indiei , in jurul lacului Dal din frumoasa vale a Casmirului , conducatorii moguli din secolul al XVIII – lea au plantat peste 700 de gradini paradiziace. Acestea formau o paleta impresionanta de culori , presarata ici-colo cu sute de fantani , terase si cascade. Pe pavilionul de marmura neagra construit pe malul lacului Dalde catre Shah Jahan (cel care a construit Taj Mahal-ul) se mai afla inca urmatoarea inscriptie : „Daca pe fata pamantului exista un paradis , atunci el se afla aici , se afla aici , se afla aici”.
Cu cateva secole inainte , Europa trecu se de evul mediu la Renasterea din secolul a l XIV – lea. Traditia romana a gradinaritului , calcata in picioare odata cu inceperea evului mediu in secolul al V-lea e.n. , a inceput sa infloreasca din nou – de data aceasta sub conducerea Bisericii. Crestinatatea a vazut gradina ca pe un paradis temporar. Un plan al unei manastiri din secolul al IX-lea infatiseaza doua gradini care purtau numele de „Paradis”. In curand , gradinile crestinatatii au devenit mai mari si mai impresionante , insa , in loc sa reflecte idealurile spirituale , multe au devenit simboluri ale puterii si ale bogatiei.
Cand Carol al VIII-lea al Frantei a cucerit orasul Napoli , Italia , in 1945 , el a scris acasa urmatoarele: „N-o sa va vina sa credeti ce gradini frumoase am in acest oras…Se pare sa nu lipsesc decat Adam si Eva ca aici sa fie un paradis terestru”. Insa , daca regele Carol ar fi trait in secolul al XVII-lea , el ar fi vazut pe pamantul francez imensele gradini ale regelui Ludovic al XIV-lea . Cartea The Garden declara ca gradinile din Palatul Versailles „pot sa aiba si azi pretentia de a fi cele mai mari si mai impresionante gradini din lume”.
„In Anglia secolului al XVIII – lea , declara The New Enciclopoedia Britannica, omul a inceput sa devina din ce in ce mai constient de natura din care face si el parte. Unii oameni , asemenea lui William Kent si Lancelot Brown , erau niste extraordinari proiectanti de gradini. Brown a facut planurile pentru mai mult de doua sute de proprietati din Anglia .Doi barbati care au ajuns presedinti ai Statelor Unite , Thomas Jefferson si John Adams , au facut un tur prin Anglia in 1786 pentru a studia gradinile englezesti.
O dragoste mondiala
Dragostea pentru gradini a existat pe tot pamantul , chiar si triburile de vanatori si culegatori care au trait in gradini „naturale” – jungle , paduri si pasuni. Referitor la „aztecii din Mexic si incasii din Peru” , The New Encyclopoedia Britannica scrie ca „conchistadorii au declarat ca au vazut gradini frumos aranjate pe dealuri terasate , avand padurici, fantani si iazuri ornamentale … asemanatoare gradinilor occidentale din acea vreme”
Ce ne dezvaluie de fapt , anticele padurici de pe malurile Nilului , peisajele Orientului , modernele parcuri din orase si gradini botanice? Dorinta omenirii de a avea un paradis.Referindu-se ala aceasta nostalgie , scriitorul Terry Comito a spus :”Gradinile sunt locuri in care oamenii se simt ca acasa” . Si cui oare nu i-ar placea sa spuna „Casa mea este ca Gradina Edenului”?
